Dl. Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan

Profesorul universitar dr. Dumitru Constantin-Dulcan este medic neurolog si psihiatru de excelenta, autor a numeroase monografii, tratate si carti de inalta valoare stiintifica, dar si eseistica, cu ample deschideri spre Filosofia Stiintei. Practicand medicina in cadrul armatei, a avut posibilitatea sa avanseze in cercetarea creierului si a importantei gandului asupra organismului si a mediului, iar sansa unei calatorii in China l-a orientat si spre aprofundarea acupuncturii. Cartea sa, Inteligenta materiei, un best-seller care a facut voga, a fost distinsa cu premiul "Vasile Conta" al Academiei Romane (1992). Omul de stiinta roman Dumitru Constantin-Dulcan este membru al unor prestigioase societati stiintifice nationale si internationale, autor de brevete de inventii inregistrate la OSIM, titular al unor cursuri universitare importante, precum si detinatorul a numeroase premii stiintifice si literare. A studiat, lucrat si calatorit in spatiul occidental (Europa, SUA, Canada, Australia), dar si in cel oriental (China, Japonia, India).
  

Dl. Prof. Dr. Constantin Dumitru Dulcan vorbind despre BioAstroMed:

DE  CE  VIN  CU  PLACERE  LA  BIOASTROMED

          Sunt multe motive care fac pentru mine un motiv de preferat pelerinaj la Bioastromed.

          În primul rând vin la Pitesti din motive de ordin afectiv, sentimental.

          De orasul Pitesti sunt legate primele mele amintiri începând din anii copilariei. Nascut la 27 km distanta de aceasta urbe, am reusit s-o vad prima oara în jurul vârstei de 6 ani. Scapat de sub privirea tatalui meu cu care venisem într-o sâmbata la Târg, cum i se spunea pe atunci am plecat de unul singur sa-l explorez, din Strada Craiovei, care pentru înaltimea mea de atunci parea a fi un deal, pâna în Strada Mare. Era pe sfert din cât este astazi de lata, cu case modeste cu un singur etaj. O multime de oameni se plimbau fara rost dintr-un capat la celalalt al strazii. Înca nu aveam notiunea de plimbare, pe care aveam s-o învat abia când am devenit elev la Liceul Nicolae Balcescu, azi Colegiul Bratianu. Repetam si noi sâmbata si duminica acelasi ritual. Fetele de la Liceul de fete Zinca Golescu si cele de la Scoala Normala pe o parte a strazii, noi baietii pe cealalta parte. Ne uitam timizi si cu jind unii la altii si plecam cuminti si visatori înapoi la camin cu zâmbetul vreunei june pastrat în suflet.

          Al doilea motiv al nostalgiei mele pitestene este în relatie cu primii muguri ai dragostei de adolescent. Si acum ma infior când îmi evoc acele clipe. Am în minte toate strazile pe care ma plimbam abia atingându-ne de mâna, facându-ne promisiuni „pe toti vecii” cum sunau romantele pe care le cântam cu patos de îndragostit. Iubirile noastre erau pe atunci pure si nevinovate. Inocenta si mentalitatea timpului teseau din petalele albe de trandafiri un lintoliu de diafana castitate. Dar ce freamat, ce zguduire pâna în ultima noastra fibra, ce univers fascinant de visuri si sentimente traite cu patima si daruire, ce sursa de fericire unica si irepetabila ne procura iubirea noastra inocenta. Eh, ou sont les neiges d'antan...

         „ALTERNATIVE pentru TIMPUL LIBER” este nu numai un loc de învatatura ci si un loc în care oamenii traiesc, viseaza, îsi înalta împreuna gândurile spre Înaltul, poarta amprenta unei fiinte de exceptie, înzestrata cu charisma, cu forta si energie care îmbalsameaza suflete si vindeca rani. Aceasta este Cristina. Suflet aflat în continua vibratie, efervescenta, cunoastere initiatica pe care o daruie noua, tuturor.

          Cunoscând-o (întâmplator ?) cerul a voit ca noi sa colaboram atât de fructuos, neconditionat, total dezinteresat spre binefacerea si bucuria tuturor celor care venim acolo cu inima deschisa si dornica de cunoastere. Mi-a fost rar dat sa vad ca acolo atât de multa deschidere spre spiritualitate, atâta caldura si pietate. Sunteti cu totii admirabili si minunati, receptivi la esenta învataturii celui ce s-a jertfit pe colina Golgotei. Va mai mira ca vin cu atâta însufletire spre voi ?  Decendo discimus, învatând pe altii ne învatam pe noi, spuneau latinii. Si eu cred ca acesta este sublimul întâlnirii noastre. Eu vin acolo ca sa învatam cu totii, unii de la altii, întarind sentimentul de fratietate la care ne-a îndemnat atât de mult în predicile sale Iisus.

          Întâmplator sau prin vrerea sortii, sunt acum mereu invitat sa am un dialog cu oamenii în majoritatea oraselor mari din tara. Marturisesc însa, ca cea mai mare bucurie, este aceea de a reveni în orasul adolescentei mele. Este o încântare pentru mine sa constat ca încep sa fiu si acolo cunoscut, dupa cum a reiesit din voturile obtinute pentru Premiul de Excelenta acordat de catre ziarul Argesul.

          În fine, sunt multe si tainice firele care ma leaga de locurile natale. Sunt asadar suficiente motive sa va consider prietenii mei de suflet, daca, evident, si voi ma vedeti astfel.

          Am convingerea ca cei ce venim cu sufletul curat acolo ne vom întâlni si dincolo. Nimic nu este în zadar.

          Dati-mi voie sa închei, în stilul meu de romantic întârziat cu versurile celui mai romantic dintre geniile neamului nostru, Mihai Eminescu.

                   Când amintirile-n trecut

                   Încearca sa ma cheme

                   Prin locul vechi si cunoscut

                   Mai trec din vreme-n vreme.

          Cu iubire, al vostru frate argesean,

                                                          D. C. Dulcan