CE VA OFERIM|
Diverse Arhiva
Perlele Dariei
Inainte de toate, Daria este un DAR, este cea mai mare bucurie pe care ne-a facut-o noua&n... Bioterapia - o metoda alternativa de vindecare Multe s-au spus si inca se vor mai spune despre ceea ce face si rezolva bioterapiile sau terapiile n... Astrologia - o forma de cunoastere a potentialului propriu De cand lumea si pamantul, oamenii au manifestat o atractie irezistibila fata de tot ceea ce in mod ... Vezi arhiva |
Perlele Dariei Inainte de toate, Daria este un DAR, este cea mai mare bucurie pe care ne-a facut-o noua Dumnezeu.La cei 5 ani ai sai, ca si alti copii de aceeasi virsta, este plina de veselie, dornica de joaca si pasionata de lumea povestilor. A-i face Dariei o descriere inseamna a descrie copilaria insasi cu toata frumusetea ei. Ceea ce atrage atentia la ea este marea dorinta de face multe din lucrurile frumoase pe care le vede la cei din jur, dar si de a desfiinta tot ceea ce creaza dizarmonie. Probabil ca asa sunt cei mai multi copii! Ea a avut in plus marea sansa de a fi in ,,raza" Cristinei inca de la inceput si de a participa la toate actiunile ei.Acest lucru il face constant, cu mare placere si cu o naturalete pe care doar un copil o mai poate avea.Este mindra ca are o prietena care este un model pentru multi si sufera daca cineva incearca sa o tina departe de ea. Poate ca asa a ajuns sa vizioneze documentare cu aceeasi placere cu care se uita la desene animate si sa asculte concertele lui Andre Rieu, pasionata de-a dreptul de muzica lui. Ii place sa picteze, sa danseze si sa cinte, sa faca daruri in care pune multa iubire si indrageste nespus de mult florile. Printre pasiunile sale sunt si intrebarile si raspunsurile despre tainele vietii si ale sufletului. Naturaletea, finetea, sensibilitatea si istetimea ei ne fac sa ne gindim la multe lucruri pe care le pierdusem si pe care alaturi de ea am inceput sa le vrem inapoi. Daria este copilul care are puterea sa te transforme si sa scoata la iveala ceea ce e mai bun in tine. Este o mindrie si o onoare sa fim parintii ei !
Visul Dariei Visul meu se numeste ,,TIMPUL“. Incepe cand eram eu cu doi daci pe o campie frumoasa. Unul era Gerula si celalalt era … un dac. Si am vazut pe campie masina timpului care era foarte ciudata. Era formata dintr-o bancheta din lemn si o masa ca la un juriu. Avea trei volane. Timpul era in ceasul din turnul Londrei, inauntrul lui, ca un abur. Aburul era timpul. Turnul cu ceasul era legat de aceasta masina si tragea masina dupa el. Cele trei volane erau rotile de la ceas. Ne-am urcat in masina timpului toti trei si am plecat in tara ,,Tinerete fara batranete“ ca sa ducem acolo timpul. Si trebuia sa urcam un munte si sa-l coboram pe partea cealalta, pentru a ajunge acolo. Cum mergeam noi asa, un volan s-a rupt si apoi al doilea… Doar eu mai aveam volan si stateam la mijloc. Si masina nu mai putea sa urce muntele pentru ca era prea grea, asa ca cei doi daci au coborat. Am ramas doar eu, ca eram cea mai usoara. Si eu am devenit prietena cu timpul. Am urcat muntele, apoi l-am coborat si am ajuns in tara Tinerete fara baranete. Aceasta era ca un sat. Acolo toti erau copii; colegii mei de la camin. Am luat un pix si hartie si am inceput sa-i intreb pe toti daca vor sa le aduc timpul. Si aproape toti au spus ca nu. Doar Ioana a zis ca da. Si cum stateam asa, in fata Ioanei, trecea pe acolo o vaca! Vaca Ioanei! Atunci, nu stiu ce m-a apucat si m-am pus pe burta in iarba. Si vaca, fara sa vrea, a calcat pe mine, si cand a vazut, s-a speriat si vaca, m-am speriat si eu. Am tresarit si m-am trezit din vis. Imediat ce am inchis ochii, iar a aparut vaca. Ioana povestea tot felul de lucruri despre acea vaca. Era o vaca buna; nu vroia sa-mi faca nimic rau. Poate nu dorea sa duc timpul acolo… Si nici nu l-am dus, ca s-a terminat visul!
Acasa, dupa o meditatie in miscare la Cristina : Daria : - Mie mi-a fost rusine sa spun ce ,, am vazut “ . Mami : - De ce? D : - Pai, sti … , eu m-am vazut intr-o padure si faceam parte dintr-un grup de indieni si … Dar la un moment dat , eram si asa , intr-o parte si ma uitam la ei, ca si cand nu faceam parte din grupul lor. Eu eram si unul din personaje dar si povestitorul!...
Dupa un somn bun : Daria : - Mami, te doare ceva ? Mami : - Nu. De ce, ai visat ceva ? D : - Hei, nu, ma durea pe mine un ochi si ca sa-mi treaca, am trimis durerea la tine. M : - ,,Bravo “! Ai gasit unde sa o trimiti! Macar ti-a trecut? D : - Da; chiar mi-a trecut. Nu te supara pe mine, dar n-am stiut unde s-o trimit! M : - Departe-n Univers… Daria : - Acum stiu cum sa ma trezesc dintr-un vis urat . Mami : - Cum ? D : - Inchid ochii … M : - Pai esti cu ei inchisi cand visezi . D : - Mai , eu sunt in vis ! In vis pot sa-i am si deschisi ! M : - A !... D : - Deci , inchid ochii si ii deschid … Si fac asa pana dispare imaginea aceea urata !
La cateva zile dupa ce a vazut filmul ,, Pistruiatul “ , gasesc casa plina de hartii frumos taiate si scrise fiecare cu ceva indescifrabil . Cred ca a muncit foarte mult la ele … Mami : - Daria , ce s-a intamplat aici ? Daria (avand inca un ghiozdan in spate ) : - Pai , m-am gandit sa facem o revolutie ! M : - Si acestea ce sunt , manifeste ? D : - Da , dar sa nu mai spui la nimeni . M : - A , facem o revolutie doar noi trei ? Si de ce sa o facem ? D : - Pai sa schimbam conducatorul ! M : - Da … , si pe cine sa punem in loc ? D : - Pe Cristina ! Daria : - Mami , cat de buna esti tu ? Mami : - Hei !... Eu sunt atat de buna … , buna ca un castron cu cirese mari , coapte si dulci … , buna ca o paine calda ! Daria : - Eu sunt buna … ca un castron cu capsuni coapte , nevopsite si cu zahar !... Si mai sunt buna ca painea sfintita !
Daria : - Eu pot sa numar pana la infinit ! Mami : - Nu ai cum sa-o faci ; nimeni nu poate ! Daria : - Da , sigur , crezi ca nu-mi ajunge timpul , dar daca eu incep de acum sa numar si traiesc mai multe vieti tot am sa termin odata !
Daria : - Cand tu ai fost la servici , tati m-a dus la restaurant . Si mi-a dat … , si mi-a zis … , si ne-am simtit grozav ! Mami : - Si … v-ati gandit si la mine , mi-ati adus si mie ceva ? Daria ( dupa un mic moment de gandire ) : - Sigur ca da ; eu ti-am adus … multa iubire !
Mami : - Cristina este un intelept al acestor locuri ! Daria (fara sa stea pe ganduri ) : - Si eu sunt un intelept ca Cristina dar nu ti-am spus eu, n-am spus la nimeni niciodata, ca poate rad oamenii de mine, nu ma cred si mi-e rusine! Mami : - Uau!... Si de ce crezi tu ca esti un intelept ? Daria : - Pai eu stiu sa fac o multime de lucruri: fac carti de povesti, scriu poezii, pictez, fac modele de rochii, stiu sa fac curat, sa ma port ca o mamica cu cei mai mici ca mine, stiu sa pregatesc o petrecere, stiu istorie, stiu despre planete, pot sa am grija singura de o curte cu pasari si animale si de o gradina…, sunt darnica … Mami : - Da vad ca stii foarte multe! Cateodata, sti si sa ma superi … Daria : - Hai, ma, ca nu te-am ,,supalat “!... Mami : - Ai dreptate, nu m-ai ,,supalat“ niciodata. M-ai suparat uneori. Vezi ca inteleptii nu supara pe nimeni! Daria : - Mai, si inteleptii gresesc; ce sunt Dumnezeu ca sa nu greseasca niciodata? Si tu nici nu crezi ca eu n-o sa te mai supar cand iti cer iertare. Sti cand povestea Cristina de bunica ei, care s-a facut bine cand a venit un inger cu o floare la ea si a intrebat-o daca crede! Ea a zis: ,,Cred “! Si atunci s-a intamplat minunea. Tu nu crezi niciodata ca nu te mai supar dupa ce iti cer iertare… Mami : - A, deci eu sunt de vina! Daria : - Da!
Daria : - Mami, cum te simti cand esti mare ? Mami : - Pai… de cele mai multe ori ma simt fericita, mai ales cand de cand esti tu, uneori ma simt … Dar ce vrei sa stii mai exact ? Daria : - Cum este cand esti mare in realitate? De exemplu ca si cand eu as trai in tine, as fi sufletul tau si tu ai trai in mine si ai fi sufletul meu. Ce as simti ? Eu cred ca nu as simti acelasi gust sau miros cand sunt tu!... Tu mai vrei sa fii copil? Mami : - Cateodata, da; dar foarte rar. Mai mult imi place sa-mi amintesc unele intamplari de cand eram copil. Ce mai vrei sa stii? Daria : - Ma, mami, vreau mult sa stiu: cata saliva ai in gura? Mami : !!!
Daria : - Mami, cand eu vreau sa stiu ceva din trecut sau din viitor ma uit la cer, spun neaparat o parola si atunci se formeaza din nori raspunsul. Vad pe cer ca o poveste! Odata am vazut doi cai cu calareti care se luptau si …
Daria : - Vrei sa-ti spun cum am pacalit pe un roman care vroia sa ma omoare in vis? Mami : -Da. Daria : - L-am tinut de vorba atat de mult …, toata noaptea, pana a uitat sa ma omoare si s-a imprietenit cu mine!
Odata, de ziua ei, Daria gaseste in cutia de scrisori o felicitare. Pentru ea si faptul ca postasul are ceva pentru noi, face din acea zi o sarbatoare, dar acum, felicitarea era numai pentru sufletul ei si bucuria a fost maxima cand, lasand-o singura s-o citeasca (pentru ca mami ,,avea ceva de facut“ ), a descoperit mesajul: ,, LA MULTI ANI CU SANATATE, DARIA-IOANA! ESTI CEA MAI MARE MINUNE! TE IUBESC MULT, MULT DE TOT! SA FII MEREU FERICITA! CU DRAG, UNIVERSUL. A urmat o zi speciala cu multe intrebari si raspunsuri, cu emotii si buna dispozitie… La mult timp insa, de curand, cand credeam ca nici nu-si mai aminteste intamplarea, Daria imi spune: ,,Cred ca felicitarea era de la Cristina, ca mi se pare ca ea este Universul! Ea este buna ca Universul! “
****************************************************** 20 octombrie 2010 Daria : - Cand spui ca gandul ajunge unde vrei acum, “tac-pac”, e gresit! Mami : - De ce ? D : - Pentru ca atunci cand zici ,,tac“, gandul a plecat si a si ajuns unde doreai; asa ca pe ,,pac“ il zici degeaba ! La ,,pac“, acum a trecut !
****************************************************** Ora 03.15 Daria: - Mami, ma doare urechea! Mami: - Linisteste-te, iti aduc imediat un medicament! Ora 03.20 M: -Daria, deschide gurita, sa-ti dau medicamentul. D: -Nu-mi pasa de nici un ,,bicament“ din lume! Nu mai imi trebuie “bicamente“. Mi-a trecut. Eu stiu un secret, dar nu ti-l spun acum. Lasa-ma sa dorm. Ora 08.00 M: - Imi spui si mie cum ai facut? D: - M-am gandit la icoana cu botezul lui Iisus si la lumina care venea de la Sf. Duh peste EL … ****************************************************** Mami: - Pe oamenii buni, darnici, toata lumea ii iubeste. Daria: - Da, dar lumea nu stie cum sunt eu! M: - Nu stiu toti, dar unii care te cunosc, stiu. De ex. R…., R…, T…… D: - T…… nu stie ca e mica. M:- Ba stie , dar nu poate sa-ti spuna. Si chiar daca ar fi atat de mica incat sa nu stie, tot ar sti sufletul ei! Si daca un copil e mic, sa stii ca sufletul lui poate sa fie mare. Mare asa … nu ca ar ocupa mult loc, ci mare ca importanta, putere, intelepciune!... Vezi ce minune este sufletul? Cum o fi facut Dumnezeu asa minuni?! D: - Pai sufletul e Dumnezeu! M: - Si pe EL cine L-o fi facut? ( iau eu rolul celui care intreaba ) D: - EL e din totdeauna! M: - Si pe totdeauna?... D: - Dumnezeu!
****************************************************** Daria: Eu, daca as avea, as da o medalie lui … si lui … Si as da o medalie si lui , Mami: Cu ei am inteles, dar cu ,,Maine“?… De ce ii dai, ca sa fie mereu frumos? Daria: - Da! Mami: - Aceasta e o smecherie! Daria: - Da! Ha, ha ha!... Mami: - Medaliile se dau pentru ce a facut cineva foarte bine, nu pentru ce o sa faca! Daria: - Atunci, as mai da la cineva, dar sa nu razi de mine! Mami: - Cui? Daria: - Lui Dumnezeu! ****************************************************** Data: 9/26/2010
Mami : -Ma lasi sa scriu despre ceea ce nu m-ai lasat altadata ? Daria: -Nu . M:-De ce ? D:-Nu vreau eu ! M:-De ce ? D:-D-aia si cu asta basta ! M: -Si totusi, unii poate se fac si ei mai buni, poate invata ceva de la tine, altii poate ca-ti raspund la intrebari si inveti si tu de la ei… De ce nu vrei ? D : - Mai, sa nu se mire lumea prea mult de mine si sa ma deoache ! ****************************************************** Daria : -I---- a zis ca daca ma intreaba G----- daca vreau sa fiu prietena ei, eu sa spun ca nu. Mami : -Si? D : -Si G------ m-a intrebat. M : -Si? D : -Si eu am spus ca vreau! M : - Bravo! D : - Dar I---- s-a strambat si s-a suparat. M : - Ei si? D : - Ei si ce, e ea sefa mea, sa fac cum zice ea? M : - Super! Dar cine e seful tau? D : - Ei, cine?!... Eu am doar un sef! M : - Tu ? D : - Nu . M : - Mami ? D : - Nu . M : - Tati ? D : - Nu . M : - Doamna educatoare ? D : - Nu . M : - Cine ? D : - Stii tu!... Si-si ridica privirea spre cer! ******************************************************
Daria : - De ce iti dai cu carioca aceeia pe buze ? Mami : - Nu e carioca; e un creion special pentru buze si-mi dau sa-mi fac conturul lor. D : -Pai ti l-a facut Doamne-Doamne; nu trebuie sa-l mai faci tu ! ******************************************************
LECTIA DE ISTORIE Daria: - Cat de micuta era Dacia ? Era asa, de la un orizont la alt orizont, sau de la mai multe orizonturi la mai multe orizonturi ? ****************************************************** Daria : - Daria e nume dac ? Mami : - Da . D : - Ce bine- mi pare ! … ****************************************************** Daria: - Ce inseamna ,,unica folosinta“ ? Mami : - Ceva care se foloseste doar o singura data . Daria ( dupa ceva timp )– Eu stiu ceva de unica folosinta ! Mami : - Ce ? Daria ; - Piatra aceeia care a astupat gura pesterii unde au intrat inteleptii cu capul lui Decebal.
****************************************************** Daria : - De ce nu este numele personajelor la fel in toate filmele si in toate cartile, daca se povesteste despre aceiasi oameni, aceleasi lucruri din acelasi loc din acelasi timp ? Mami : - Ai vazut multe filme si ai citit multe povesti despre daci. Ele difera in unele locuri pentru ca nu sunt facute de aceiasi oameni si in acelasi timp. Dar daca esti atenta la lucrurile importante, ele sunt la fel peste tot: Dacia a existat, dacii erau descrisi peste tot la fel, tot asa si trairile lor, pe regele dac peste tot il chema Decebal, prietenul lui Decebal si tradatorul apar in toate istorisirile, inteleptii la fel, multimea de romani cata frunza si iarba… etc. Oamenii care scriu carti si cei care fac filme istorice stiu si ei din carti vechi, din povesti si legende; nu conteaza ca numele personajelor nu este mereu acelasi. Daria : - Hei ! Oamenii stiu de la tatii si mamele lor, tatii si mamele lor de la tatii si mamele lor, ei de la tatii si mamele lor… si bunicii bunicilor bunicilor de la daci, care stiau cel mai bine cum era atunci. Asa ca nu au cum sa greseasca! ****************************************************** Daria : -Cel pe care l-a trimis Traian, sa-i aduca sacul cu capul lui Decebal, mai bine punea alt cap in sac ! Mami : - Da …, ca vanatorul din ,,Alba ca Zapada “, cand a pus alta inima!... D : - Exact! Ai vazut ca pana la urma el s-a facut mai bun si… M : - Si pe al cui sa-l fi pus? Tu, daca erai in locul lui, ce faceai ? D : - Eu l-as fi pus pe al lui Bicilius! M : -!!! … ****************************************************** Daria : - Cine conduce o tara acum? Mami : - Inteleptii! D: - Da?! … Si cum sunt ei alesi? M : - Nu se mai aleg prin tot felul de probe ca pe vremuri. Acum… D : - Da? Si atunci, de ce dupa ce-i aleg oamenii, ei nu mai sunt intelepti? M: -!!!... ****************************************************** Buna dimineata , Cristina ! Daria, urcand scarile de la Cristina: -Daca ti-as face o ,,creatura“… ti-as face-o cu sprancenele incruntate si cu buzele stranse, ca sa nu te mai uiti niciodata asa la mine, cand gresesc ceva !... Mami : O ce ? Daria : O,,creatura“ ca acestea: si-mi arata razand colectia de caricaturi ! ****************************************************** Daria : Stii, eu nu cred ca extraterestrii sunt cum ii vede tati in filme si nici cum crezi tu. Eu cred ca sunt tot asa, ca noi: cu doua maini si doua picioare, arata tot ca noi, doar ca ei sunt foarte, foarte intelepti. Si daca vrei sa stii, ca si eu pot sa fac cercuri in lanurile de grau; trebuie doar sa ma lasi singura jumatate de noapte intr-un lan !… ****************************************************** Daria : -Cand ii dureau dintii pe daci, ce faceau, ca nu cred ca aveau doctor de dinti ? Mami:-Asta, chiar ca nu stiu ! Daria:-Poate ca spuneau o rugaciune si le trecea ! ****************************************************** Daria: -Si cum au aflat cei ce au scris cartea despre daci (,,Capul lui Decebal“), cum erau ei si cum s-au intamplat lucrurile acum 2000 de ani ? Mami:-S-au dus acolom au facut cercetari, au intrebat locurile si sufletul locului… Sufletul locului a spus la sufletul omului…, omul si-a ascultat sufletul si apoi a scris cartea ! Daria: -Da, dar sufletul stie tot; nu mai e nevoie sa-i spuna un suflet la alt suflet!
Sa ai o zi buna ! Cu drag, Simona ****************************************************** Daria:-Vreau sa te intreb o intrebare care nu mi-a fost raspunsa ! Mami:-Te ascult . D:-Unde statea Dumnezeu inainte sa faca spatiul ? M:-Mda…Tu ce crezi ? D:-In alt spatiu ! M:-Foarte interesant !... D:-Dar sa stii ca nu e atat de interesant acest lucru; eu doar ti-am spus ce cred. M:-Si inainte si de acela ? D:-In alt spatiu !
****************************************************** De multe ori, ca sa pot fi lasata sa folosesc calculatorul, o bag pe Cristina in fata si spun Dariei ca ma uit sa vad daca ne-a mai scris Cristina vreo scrisoare pe calculator. Pentru ca intotdeauna functiona foarte bine aceasta metoda, o foloseam din plin pana cand mi s-a spus taios: ,,Mai linisteste-te odata si nu mai fii atat de lacoma!” Am ramas de-a dreptul uimita de ce aud si la uimirea de pe fata mea, raspunde lamuritor:,,Da ce vrei, sa-ti scrie numai tie Cristina mereu, mereu? Ce, tu crezi ca altii nu mai vor si ei sa le scrie? De unde sa aiba ea atata timp ?” ****************************************************** Daria:-Mami, ce este iadul? Mami:-Se spune ca ar fi cel mai urat loc din lume. D:-Dar raiul? M:-Cel mai frumos loc din lume. Se mai spune ca atunci cand ti-e foarte bine, te simti ca-n rai si invers, cind ti-e rau, te simti ca-n iad! D:-A!...,zise ea ganditoare . Eu stiu cum este in rai! M:-Zau? De unde stii? D:-Am fost odata acolo! M:-Cand? D:-Pai intr-un vis! Era asa… o padure de copacei cam cat mine de inalti, aveau frunze de aur si erau infloriti, dar in loc de flori erau plini de diamante … Si eu ma plimbam pe acolo… Ps: Cu ceva timp inainte de aceasta discutie, Daria imi tot spunea ca ar vrea sa ninga si vara, dar nu cu zapada, ci cu M-a uimit faptul ca a tinut secret atata timp un vis atat de minunat, dar uimirea mea a fost cu atat mai mare cand am redescoperit aceiasi copacei dupa o meditatie in miscare, atunci cand ne vorbea, daca nu ma insel, Carmen, abia reantoarsa din ,,Zona Verde “!... ****************************************************** Mami:-Atunci cand este cald, apa se transforma in vapori de apa… Daria:-Da; acum stiu, dar cand eram mai mica si tu imi ziceai asa, eu ma uitam tot timpul sa vad vapoarele prin aer si ma miram ca nu vad nici unul!...
****************************************************** In perioada serbarilor de vara, pentru ca doua dintre ele se suprapuneau, Daria era foarte necajita deoarece nu ar fi vrut sa renunte la niciuna dintre ele. Avea dreptate sa fie necajita, pentru ca muncise serios tot anul si nu putea sa se bucure la final din cauza unui motiv banal. Vrand sa-i vin cumva in ajutor, o indemn sa-L roage, din tot sufletul ei pe Dumnezeu, sa aseze cumva lucrurile, incat sa poata si ea sa participe la toate serbarile. A prins repede ieea, si a facut-o cum s-a priceput mai bine. Am avut grija sa adaug ca nu ne vom supara daca nu va iesi asa cum vrem noi, si ca vom accepta ceea ce va fi, ca fiind Voia Divina. Minunea s-a produs: Dumnezeu a dat o ploaie torentiala si una dintre serbari s-a amanat! Bucuria era de nedescris. M-am bucurat nespus de mult pentru ea, pe de o parte ca i se implinea dorinta, dar si mai mult, ca a crezut ca Dumnezeu a auzit-o si a ajutat-o. La un moment dat, ma intreaba: ,,Mami, de ce crezi tu ca m-a ajutat Dumnezeu?” ,,Pentru ca L-ai rugat din tot sufletul tau “, i-am raspuns eu zambind ! Dupa putin timp imi spune oarecum vinovata: ,,Mami , stii…, eu nu m-am rugat din tot sufletul meu…” Am simtit ca pica tot cerul pe mine si zambetul s-a transformat rapid in altceva. ,,Dar tu cum te-ai rugat? “, incerc eu sa aflu… ,,Eu nu m-am rugat cu sufletul ; eu m-am rugat cu gura !..” ****************************************************** Intr-o seara, cand incercam sa aflu ceva …, i-am spus Dariei ca-mi ascult sufletul pentru ca el stie cel mai bine raspunsul. Imediat a vrut s-o invat si pe ea cum fac, si-mi spune : D:-Eu nu pot sa aud ce-mi spune sufletul meu … M:-Ai prea multe ganduri in cap; fa intai liniste ! D:-Dar fac si tot nu aud. M:-Odata ai auzit o muzica… D:-A … da, pai mai aud muzica!... Dar de unde sa stiu ca un gand vine de la suflet sau din alta parte? M:-Ceea ce este bun, e de la Dumnezeu, adica de la suflet, iar ceea ce este rau, este din alta parte … Eu aud sufletul cand imi vine in minte un gand bun, o idee buna … D:-Eu ma gandeam ca sufletul se aude asa … ca o soapta:,, Vreau sa faci…” Si de aceea ziceam ca nu aud sufletul. Nu am stiut ca o idee pe loc , adica mi-a venit asa un gand, fara sa ma gandesc la el, inseamna ca mi-a vorbit sufletul. Si eu nu mai stiu un lucru, pe care tu cred ca-l stii: Un gand, care tu il stiai si mi-a venit si mie idee pe loc, mi-a venit de la tine, pentru ca il stiai, sau din sufletul meu? A venit din capul tau in capul meu, sau din sufletul meu in capul meu? M:-Ti-a spus sufletul ! D:- Ei bine , s-a terminat sedinta de azi ! Acum, noapte buna! Iar eu ,mami, am zis in gandul meu , din capul meu : << Ce bine ! Am scapat in seara asta de ,,sedinta de telepatie ...”!>> Dar sufletul abia asteapta urmatoarea ,,sedinta “ de la suflet, la suflet ... ****************************************************** Pentru ca a fost intelegatoare si rabdatoare, dupa ultima intilnire cu domnul profesor, Daria primeste in dar o carte de povesti cu printi si printese, foarte dorita, si-i spun: -Poftiti, domnisoara, o meritati din plin! - O meriti! Ma corecteaza ea repede, razand ca mi-a gasit o ,, greseala “. -Eh…Era o forma de politete, spun eu, cu gindul ca ar fi cazul sa-i explic . -Da?!..., zise ea dezamagita, eu vroiam sa fie o forma de copil, nu de domnisoara! ****************************************************** Daria: -Mami, in corp este intuneric, nu-i asa? Mami:-Da. D:-Si celulele albe nu au ochi, nu-i asa? M:-Da. D:-Atunci, eu nu mai inteleg nimic! Daca in corp este intuneric, si daca celulele albe nici nu au ochi, de unde stiu ele care sunt microbi ca sa-i inghita? M:-Sunt destepte; ii simt! D (dupa un moment de liniste ):-Eu cred ca le spune creierul !!! ****************************************************** Daria: Mami, vreau sa-ti povestesc un vis . Mami: Abia astept; te ascult. D- Se facea ca …, si ca …Dar ce, tu nu stii visul ? M– Bineinteles ca nu. D- De ce? M- Pentru ca era visul tau, nu al meu, si pentru ca … Si incep eu sa-i explic cum ma pricep mai bine ce este cu visele. De bine ce m-am priceput, imi zice: D- Nu inteleg! Erai si tu in visul meu; si nu dormeai, aveai ochii deschisi. De ce nu ai vazut nimic?!... ****************************************************** Mami:-Daria, tu esti cea mai mare bucurie pe care mi-a facut-o Dumnezeu ! Daria (foarte emotionata si dornica de a-mi spune ceva cel putin la fel de dragut): Si eu! ****************************************************** Dupa o seara cind Daria a pus rabdarea Cristinei la incercare, tipurind la cabinet cind era nevoie de liniste, o cert in curte si-i spun: -Tu ai uitat ca Cristina a pus conditia sa nu deranjam, ca sa te primeasca cu mine la grupuri? Ce vrei, sa nu mai avem voie sa venim? -Nu imi amintesc cind a zis Cristina asa! -Nu iti amintesti pentru ca erai foarte mica atunci cind ne-a dat voie, dar ti-am spus eu de atitea ori! - Tu ma pacalesti! Razi de mine! Eu am fost din totdeauna “La Cristina”, n-avea cum sa zica ea asa ceva!
****************************************************** Daria:-Ssss!… Liniste, aud o muzica in sufletul meu! (A urmat o pauza buna, in care nu mai clipea nimeni). E atit de frumoasa, dar nu pot sa ti-o cint ! Mami:-Este o melodie vesela sau trista? Daria: Vesela ! Este asa… ca un fluierat . La ceva timp, cind se uita la un concert de-al lui Andre Rieu m-a strigat bucuroasa : -Mami, aceasta muzica o auzeam in suflet ! Pe scena si in sala, toata lumea fluiera o melodie vesela !... Atunci m-am gindit serios : Oare n-avem fiecare dintre noi o melodie in suflet, ceva divin, ce n-am auzit in alta parte niciodata?!... Si mi-am amintit de cineva pe care nu l-am mai vazut de mult timp, dar care, in urma cu 12-13 ani incerca sa ne explice cum este cind reusesti ,,sa auzi viorile “!... Nu am uitat niciodata lumina de pe chipul sau, cind dorea sa ne faca partasi la minunea pe care a trait-o … ******************************************************
Daria:-Mami, in seara aceasta imi citesti din ,,O mie si una de nopti”. Mami:(tacere in asteptarea lui ,,Te rog”) D: -Imi citesti povestea… M:-Nu ma obliga nimeni sa-ti citesc, daca nu ma rogi frumos! am spus eu destul de intepata. D:-Dar de ce pe mine ma obliga mereu ,,Bunul” si pe tine nu te obliga ? Nu e corect! striga ea revoltata, si lacrimile i-au umplut ochisorii. M:-Ce sa ma oblige pe mine? am intrebat eu, nestiind macar cine era ,,Bunul”. D:-Sa-mi citesti fara sa te rog ! M:-Si cine este ,,Bunul’’? D:-Bunul simt, cine sa fie ? De multe ori ma gindesc cum ca “nu suntem mai presus” decat puiutii nostri decat pentru ca ne-am nascut inaintea lor si am invatat multe lucruri inaintea lor. Asta nu-i face cu nimic mai prejos decit cei mari. Fiecare isi are timpul si rostul lui. Uneori prea ne cramponam de niste vorbe doar pentru ca asa da bine si nu vedem, si nu traim frumusetea clipei. Mi-a venit sa rad cind am aflat cine este ,,Bunul”… si mi-a venit sa plang pentru ca i-am stricat o seara ce si-o dorea frumoasa. Si nici macar nu cerea prea mult !...si oricum , aveam in gind sa-i citesc ! Cine crezi ca-si cerea iertare dupa aceasta poveste? ****************************************************** Daria:-De ce curcubeul are doar culori frumoase? Mami:-Tu ce crezi? D:-Lui Dumnezeu nu-I plac culorile urate ?... ******************************************************
Discutam intr-o zi cu sotul meu de schimbarile din ultima vreme, de cele ce se preconizeaza ca vor veni, despre dimensiuni, de anul 2012, de spatiu si timp… In ,,tabara “ copilului, o liniste deplina !... Cand eram mai prinsi in discutie, Daria izbucneste: -,,Ce vorbiti, mai, voi acolo, ca nu inteleg nimic?” A urmat o pauza in care noi ne cautam cuvintele si careia tot ea i-a pus capat: - ,,Cind am sa mai cresc un pic, si am sa ma teleportez…” - ,,Atunci sa-ti aduci aminte sa mai vii si inapoi ca sa nu plangem dupa tine !”, am spus noi intr-un glas, bucurosi ca avem de ce sa ne agatam si sa iesim din incurcatura creata. Ne-am pus firesc intrebarea : Oare am gresit ca uneori vorbim prea multe de fata cu ea sau ca nu o tratam de fiecare data ca pe o fiinta care in orice moment poate spune ceva din care si ceilalti au ce invata ?... ******************************************************
Intr-o minunata zi de vara, ne plimbam in padurea Trivale. Copacii aveau un strai superb, iar soarele stralucea cu putere. La un moment dat, mana Dariei se indreapta in sus, aratindu-mi ceva si Daria imi spune bucuroasa, aproape strigind : -Uite-L pe Dumnezeu! Privirea mi s-a indreptat spre coroana unui copac, printre frunzele caruia se filtrau la momentul acela razele soarelui. Erau acolo o dulceata, o caldura, o lumina, o magie imposibil de descris! Era acolo ceva ce fiecare dintre noi a vazut macar o data! Abia am mai putut sa murmur ceva, uimita nu de ce vad, ci de ce spune: -Cum ?!... -Da, a venit raspicat si sigur raspunsul sau. Este cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata. Am fost bucuroasa de descoperirea ei, de bucuria ei, de siguranta ei … Si firesc, m-am intrebat de ce noi nu l-am vazut niciodata pe Dumnezeu in atitea lucruri si intamplari frumoase care ne inconjoara la tot pasul ?... ****************************************************** 31.01.2010 Mami si tati au nevoie de ajutor la o intrebare:,,Daca Dumnezeu a facut spatiul (si tot ce exista in el), unde statea Dumnezeu inainte sa-l faca ?!" Daca poti si vrei sa ne ajuti, mai avem rabdare pina marti . Cu drag, DARIA-IOANA Buna Simona, Incercati variante de raspuns prin raportare la similar: "Unde sta curentul electric inainte de a se aprinde becul?", "Unde se afla merele iarna?", "Unde se afla vorbele inainte sa fie ganduri?"... Daca tot nu merge voi vorbi eu marti cu ea.
Multumesc pentru idei! Si de data aceasta ai fost singura care a incercat sa ma ajute. Cei mai multi au comentat cum ca nu este normal ca un copil de 5 ani sa puna astfel de intrebari ,,filozofice" si au sugerat ca eu i-as baga in cap asa ceva si ca-i stric copilaria cu tot felul de ... De fapt, in spatele acestor vorbe cred ca nu se ascundea decit ignoranta acelor persoane in ce priveste multe ,,LUCRURI”. Eu am inceput de mult sa ma gindesc serios la faptul ca s-ar putea sa nu fac fata la multe dintre intrebarile Dariei. De cele mai multe ori sunt recunoscatoare faptului ca inca mai pot sa bag in fata Sufletul si Divinitatea. Cum ma voi descurca cu intrebari mai subtile inca nu stiu. Cert este ca ea asteapta un raspuns si eu nu am voie sa-l dau oricum. Mai mult, m-a pune si pe mine pe jar cu faptul ca nu stiu multe dintre raspunsuri dar si cu faptul ca eu nu m-am intrebat multe din ceea ce intreaba copiii azi ! Deocamdata Daria nu ma mai intreaba: ,,Si totusi, unde statea Dumnezeu inainte…”, dar stiu ca undeva, in sufletul ei asteapta un raspuns. Ea singura zice acum:,,Daca nu exista nimic, nu statea pe nimic!”, dar aceasta este doar un fel de-al ei de a spune: ,,Hai, mai linisteste-te cu intrebarea aceasta!” De parca acum, mai pot eu sa ma linistesc! Imi doresc sa stai de vorba din cind in cind cu ea; sunt sigura ca te va asculta, dar la inceput te-as ruga sa o convingi sa lase jos ,,carapacea’’ care-i da aerul de copil rasfatat. Eu nu cred ca este! Ai sa descoperi o minune de copil! Ce zici de asta ? :,,Unde se afla merele iarna ?” ,,In gindul pomului, care gind este in sufletul pomului, care suflet este bucatica din Dumnezeu. Sufletul pomului sta in Dumnezeu, deci merele iarna stau in Dumnezeu !“ La fel se intampla si cu vorbele inainte sa fie ginduri. Ele, inainte sa fie ginduri, se afla in suflet, care este bucatica din Dumnezeu …” . Daca ar fi asa, atunci de unde vin vorbele ,,rele”? Cit priveste postarea pe site a ,,Din perlele Dariei ...” iar nu stiu ce sa zic. Poate ca daca apare din nou Daria, iti vor iesi ,,vorbe” (si oare unde se afla ele acum?! ) cum ca …, sau ca…. Sau, si mai si : va fi o buna lectie pentru cei mari care se lasa cu greu implicati . Si ca tot ai zis de perlele Dariei, acum sa te vad ce zici ! Intr-o buna zi la masa, ca si acolo are ea momente de inspiratie, pe Daria o preocupa binele omenirii: dorea sa inventeze ceva si era foarte dezamagita ca fusesera totul inventat inainte ca ea sa poata participa. Nevenindu-mi alta idee i-am zis ca nu a facut nimeni un medicament care sa-i faca bine pe toti oamenii. Atunci ea mi-a replicat ferm convinsa: ,,Dar exista asa ceva ! “ ,,Unde?”, am intrebat eu uimita. Atunci a lasat lingura si a rotit miinile de citeva ori cu fata spre mine spunindu-mi convinsa : ,,La Cristina !” Cu speranta ca ti-am facut o bucurie, iti uram noapte buna si sa visezi frumos! Cu drag, DARIA si SIMONA |
