Credintei mele ii lipsea insasi credinta

Am primit acest mail in urma unei conversatii telefonice in care am discutat cu o prietena despre durerea ei de picior.

Buna Cristina,

vreau sa-ti multumesc pentru.... tot. Ma simt bine, piciorul este bine, inca exista o jena. Am realizat ca aceasta jena este, de fapt, lipsa credintei mele totale. Eu inca sunt ancorata in realitatea fizica de care inca nu ma simt pe deplin responsabila(este ceva ce mi se intampla): "ceva e rupt de ma doare piciorul, ceva e deplasat acolo, e imposibil sa ma doara altfel , etc...".

Nu stiu de ce, dar acum am avut o revelatie.

De ani buni cautam sa inteleg cum e cu credinta in Dumnezeu, cum e cu rugaciunea inimii, cum e de fapt, adevarata credinta in Dumnezeu. Eu cred in Dumnezeu, dar ceva a lipsit intotdeauna in aceasta credinta a mea. Asa am simtit eu - nu era total.

Dupa discutia cu tine la telefon si dupa ce-am citit ce mi-ai trimis, cred ca am inteles ce lipsea credintei mele. Caut mereu explicatii!!!! Demonstratii logice!

Si de fapt, credintei mele ii lipsea .... credinta!!! Pur si simplu sa cred! Si am inteles ca nu e usor pentru mine - am prea multe ganduri.

Cum fac sa le domesticesc, sa le elimin? Exista o metoda sau trebuie sa ma lupt cu mine mereu?...

Simt ca sunt plina de informatii dar inca ceva nu e limpede.

Raspunsul meu:

Ce tare mi-a placut revelatia ta... si consecintele ce decurg din ea BRAVO!

 "Credintei mele ii lipsea insasi credinta."

WOW! Imi dai voie sa postez asta in Jurnalul Cristinei sub anonimat?

 Cum sa faci...

 Nu poti impiedica ciorile/gandurile, sa existe ci doar sa le impiedici sa isi fac cuib la tine in cap. Adica sa fi atenta la gandurile tale si cand ele tind sa devina repetitive, cand tinzi sa ai ruminatie interioara, sa faci ceva cu trupul tau sau o meditatie si atunci ele/gandurile se risipesc. Si asta nu le impiedica sa incerce iarasi si iarasi, pentru ca gandurile exista pur si simplu... nu sunt creatia mintii noastre. Si atunci cand devi constienta de jocul gandurilor care este asemenea norilor pe cer, vin si pleaca, uneori este furtuna cu fulgere si tunete, uragan, iar alteori este senin cu nori pufosi

Si faci asta pana cand ajungi din meditatie in contemplatie... si atunci vezi „ciorile”/gandurile negative si „porumbeii”/gandurile pozitive si incepi sa le admiri, sa le intelegi rostul, sensul.. si le transcezi treci dincolo de ele realizand ca tu esti CERUL, infinit, calm,relaxat, detasat, fericit fara motiv.

Sau si mai simplu...

Daca eu privesc, analizez aceste ganduri... CINE sunt EU cel care priveste?...

 Multumesc mult Cristina pentru sfaturile tale!

Scuze ca n-am raspuns pana acum, am fost mai ocupata. Dar am inceput sa exersez alungarea ciorilor. Nu-i chiar usor, uneori gandurile sunt asa de subtile si alunecoase ca mi se pare ca nu-s ale mele!!! Dar imi construiesc o sperietoare de ciori si merg in taramul Oz! Poate gasesc Curcubeul.... 

Jurnalul Cristinei

Adesea ne trezim ca reactionam, atunci cand viata ne „tavaleste”,ca ne lamentam:

De ce mie?..., de ce sa mi se intample asta mie, chiar mie... numai mie, etc.

Si raspunsul automat care vine de undeva din mine este... Dar de ce nu mie?... Cine sunt eu ca sa nu mi se intample mie...

Aleg sa postez acest articol spicuind cateva idei dintr-o carte ce a creat impact in viata mea atunci cand am citit-o si imi doresc sa va provoace suficient de tare incat sa va doriti sa o cititi sau macar sa meditati la ultima intrebare din articol.

Te provoc să îți descoperi și tu...

5 aprilie 2016

Doamna X, este o clienta fidela care a descoperit ca mai bine previne si intretine decat sa trateze, motiv pentru care se prezinta regulat la cabinet. In timpul intalnirilor vorbim despre ce s-a mai intamplat de cand nu ne-am vazut si folosim acest context ca si material si...

Peste doua zile sarbatoresc 20 de ani de relatie cu cea mai buna prietena, o relatie foarte admirata, chiar invidiata uneori :)... si realizam ca in aceasta viata am avut si am sansa sa intalnesc...

18 ANI Bio Astro Med