Despre recunostinta

Primim atat de multe de la Viata/Dumnezeu.

Si uneori,(daca nivelul de constienta la care am ajuns ne permite) poate ne intrebam... ce am putea darui si noi la randul nostru...

Cum Viata/Dumnezeu sunt toate cate sunt, este clar ca nimic din acestea nu putem darui (cum sa ii dai inapoi Celui care iti daruieste darul sau).

Si totusi este ceva ce putem face in mod natural si firesc in astfel de situatii...

Starea naturala de recunostinta, ce urmeaza actului de constientizare (observati jocul de cuvinte: cunostinta despre darul primit genereaza automat recunostinta), aceasta stare de recunostinta este ceea ce putem oferi, pentru ac astfel crescand constinuu gradul nostru de Constiinta ajungem sa ne elibeream de toate limitarile mintilor noastre care ne impiedica sa descoperim ca "Eu si Tatal, Unul suntem!", asa cum Iisus spunea in deplinatatea Iluminarii sale.

Bucuria ca urmare a constientizarii darurilor primite, urmata apoi firesc de trairea vibratiei recunostintei este nu numai naturala dar si parte inegranta a procesului de desavarsire, de evolutie spirituala pentru care noi toti suntem acum intrupati pe pamant in aceasta minunata Scoala de Devenirii si Desavarsirii.