DE CE VIN CU PLACERE LA BIOASTROMED?
Sunt multe motive care fac pentru mine un motiv de preferat pelerinaj la Bioastromed.
In primul rand vin la Pitesti din motive de ordin afectiv, sentimental.
De orasul Pitesti sunt legate primele mele amintiri incepand din anii copilariei. Nascut la 27 km distanta de aceasta urbe, am reusit s-o vad prima oara in jurul varstei de 6 ani. Scapat de sub privirea tatalui meu cu care venisem intr-o sambata la Targ, cum i se spunea pe atunci am plecat de unul singur sa-l explorez, din Strada Craiovei, care pentru inaltimea mea de atunci parea a fi un deal, pana in Strada Mare. Era pe sfert din cat este astazi de lata, cu case modeste cu un singur etaj. O multime de oameni se plimbau fara rost dintr-un capat la celalalt al strazii. Inca nu aveam notiunea de plimbare, pe care aveam s-o invat abia cand am devenit elev la Liceul Nicolae Balcescu, azi Colegiul Bratianu. Repetam si noi sambata si duminica acelasi ritual. Fetele de la Liceul de fete Zinca Golescu si cele de la Scoala Normala pe o parte a strazii, noi baietii pe cealalta parte. Ne uitam timizi si cu jind unii la altii si plecam cuminti si visatori inapoi la camin cu zambetul vreunei june pastrat in suflet.
Al doilea motiv al nostalgiei mele pitestene este in relatie cu primii muguri ai dragostei de adolescent. Si acum ma infior cand imi evoc acele clipe. Am in minte toate strazile pe care ma plimbam abia atingandu-ne de mana, facandu-ne promisiuni „pe toti vecii” cum sunau romantele pe care le cantam cu patos de indragostit. Iubirile noastre erau pe atunci pure si nevinovate. Inocenta si mentalitatea timpului teseau din petalele albe de trandafiri un lintoliu de diafana castitate. Dar ce freamat, ce zguduire pana in ultima noastra fibra, ce univers fascinant de visuri si sentimente traite cu patima si daruire, ce sursa de fericire unica si irepetabila ne procura iubirea noastra inocenta. Eh, ou sont les neiges d'antan...
„ALTERNATIVE pentru TIMPUL LIBER” este nu numai un loc de invatatura ci si un loc in care oamenii traiesc, viseaza, isi inalta impreuna gandurile spre Inaltul, poarta amprenta unei fiinte de exceptie, inzestrata cu charisma, cu forta si energie care imbalsameaza suflete si vindeca rani. Aceasta este Cristina. Suflet aflat in continua vibratie, efervescenta, cunoastere initiatica pe care o daruie noua, tuturor.
Cunoscand-o (intamplator?) cerul a voit ca noi sa colaboram atat de fructuos, neconditionat, total dezinteresat spre binefacerea si bucuria tuturor celor care venim acolo cu inima deschisa si dornica de cunoastere. Mi-a fost rar dat sa vad ca acolo atat de multa deschidere spre spiritualitate, atata caldura si pietate. Sunteti cu totii admirabili si minunati, receptivi la esenta invataturii celui ce s-a jertfit pe colina Golgotei. Va mai mira ca vin cu atata insufletire spre voi ? Decendo discimus, invatand pe altii ne invatam pe noi, spuneau latinii. Si eu cred ca acesta este sublimul intalnirii noastre. Eu vin acolo ca sa invatam cu totii, unii de la altii, intarind sentimentul de fratietate la care ne-a indemnat atat de mult in predicile sale Iisus.
Intamplator sau prin vrerea sortii, sunt acum mereu invitat sa am un dialog cu oamenii in majoritatea oraselor mari din tara. Marturisesc insa, ca cea mai mare bucurie, este aceea de a reveni in orasul adolescentei mele. Este o incantare pentru mine sa constat ca incep sa fiu si acolo cunoscut, dupa cum a reiesit din voturile obtinute pentru Premiul de Excelenta acordat de catre ziarul Argesul.
In fine, sunt multe si tainice firele care ma leaga de locurile natale. Sunt asadar suficiente motive sa va consider prietenii mei de suflet, daca, evident, si voi ma vedeti astfel.
Am convingerea ca cei ce venim cu sufletul curat acolo ne vom intalni si dincolo. Nimic nu este in zadar.
Dati-mi voie sa inchei, in stilul meu de romantic intarziat cu versurile celui mai romantic dintre geniile neamului nostru, Mihai Eminescu.
Cand amintirile-n trecut
Incearca sa ma cheme
Prin locul vechi si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Cu iubire, al vostru frate argesean.