Singuratatea

"Singuratatea este incaperea in care Dumnezeu ne acorda audienta"- Parintele Constantin Galeriu

Ce frumos formulat...
Sper ca aceasta postare sa ii ajute mai ales pe toti aceia care se sperie de singuratate, care sunt in stare sa faca o multime de compromisuri de frica sa nu ramana singuri.
Acum cand intelegi ca a fi singur inseamna a fi cu Dumnezeu, intr-o audienta privata...iti mai este frica de singuratate?...

Daca inca iti mai e frica, concluzia fireasca este ca de fapt iti e frica de Dumnezeu... care este Iubirea insasi. Sau nu ai, nu concepi pe Dumnezeu, si atunci de fapt concluzionez ca iti e frica sa ramai tu cu tine, iti este frica de tine.De multe ori nu spui ca iti este frica de singuratate, ci ca nu iti place sa fi singur/a.
Si nu pot sa nu ma intreb ca daca tie nu iti place sa stai tu cu tine, de ce i-ar placea altcuiva?..
Si din nou... cat de singur poti sa fi intr-o lume care este populata cu miliarde de oameni?...
Cat de reala este aceasta teama de singuratate, sau e doar un gand elaborat sub forma de scenariu de groaza de catre mintea infricosata de ea insasi?...
Ca sa nu mai vorbesc despre "singuratatea in doi", sau de "singur pe lume", "singuratate in mijlocul multimii", etc?...

Tie de ce iti este de fapt frica, cand spui ca iti este frica de singuratate?...