Si?...Sau?...
Am sa incep cu o poveste...
Acum multa vreme traiau in China doi frati.
Pe unul il chema Shi-Shi si era fratele cel mare, iar pe celalalt Saw-Saw.
Cand erau copii... fratelui cel mare ii placea sa priveasca cerul infinit, dincolo de nori; iar lui Saw-Saw ii placea sa se uite la nori, la forma lor, la culorile si diferentele dintre ei.... si facea asta atat de mult si de focusat, incat ajungea ca nici macar nu mai vedea cerul pe fundalul caruia norii veneau si plecau, iar si iar.
Pe masura ce au mai crescut, cei doi ajungeau deseori la conflicte generate de felul diferit de a vedea si intelege cum functioneaza lumea si viata.
Ori de cate ori aparea vreo situatie in viata lui Saw-Saw i se parea firesc sa o analizeze, iar cand era de luat o decizie el reducea totul la ori e „alba” ori e „neagra”. Pentru el nu existau decat solutii foarte clare si radicale, in care la final era convins ca a ales ceea ce este „bun” pentru ca a eliminat „raul”. Cu alte cuvinte el lua situatia reala si folosindu-se de mintea logica reusea sa descompuna si sa imparta „problema”, pe principul ca Viata este alcatuita din ceea ce este bun, ceea ce ne place sau ne prinde bine; si ceea ce nu este bun, ceea ce este rau pentru ca nu ne pica bine, ne frustreaza, ne limiteaza.
Shi-Shi insa, avea o abordare total diferita. El nu era un ganditor ca Saw-Saw, ci mai degraba era un Observator al Vietii. Astfel a realizat ca dincolo de ceea ce ne place sau nu, ne face poate sa suferim sau ne face fericiti exista o curgere fireasca, un continuu. Lui Shi-Shi ii placea mult sa stea de vorba cu inteleptul filosof TAO, care ii povestea despre Yin si Yang, despre Viata care este calea de mijloc, inteleptul care ii spunea ca in viata nu exista „bine” si „rau” ci doar ceea ce ne este de folos sau nu, ca Viata vine catre noi cu tot ceea ce ne este de trebuinta chiar daca uneori mintea noastra nu intelege acest lucru.
Conflictele dintre cei doi frati erau astfel din ce in ce mai rare, si intodeauna erau provocate de Saw-Saw, care voia si tinea sa demonstreze ca el are dreptate cu privire la vreun subiect; ca ceea ce spune el dupa o indelungata analiza este adevarat.
Shi-Shi, ii raspundea de fiecare data, doar ca:"Intradevar ai dreptate"... si il invita sa descopere daca faptul ca are dreptate il facea fericit cu adevarat sau nu... si daca „adevarul” descoperit era general valabil - daca de fiecare data, in fiecare situatie „adevarul” descoperit de el se verifica.
Si, desi Shi-Shi nu il combatea, de fiecare data Saw-Saw se simtea frustrat in sufletul lui pentru ca „victoria” obtinuta nu il satisfacea decat pe termen scurt. In timp descoperea insa ca fratele lui, a avut inca o data dreptate, desi nu insistase sa ii impuna acest lucru.
A venit vremea ca cei doi sa se aseze la casa lor si intamplator... sau nu... amandoi s-au indragostit de frumoasa Lin.
Se punea astfel problema pe care dintre cei doi frati sa ii aleaga, pentru ca amandoi erau de familie buna, amandoi excelau in ceea ce faceau.
In aceasta situatie Lin a cerut indrumare inteleptului TAO. Iar inteleptul filosof i-a raspuns, cum ii era obiceiul, printr-o alta intrebare:
-Daca ai avea de ales intre a fi inteligenta sau inteleapta, ce ai alege?...
Iar Lin, dupa ce a meditat la intrebarea-raspuns a stiut pe cine avea sa aleaga dintre cei doi frati.
Morala:
In fiecare dintre noi exista doi „frati”: Mintea si Constiinta – inteligenta si Inteligenta Universala. Si pentru ca exista, acesta este un indiciu indubitabil ca este nevoie de ambele pentru buna desfasurare a Vietii.
Mintea noastra, pentru a intelege lumea si Viata are nevoie sa „separe” realitatea, pentru ca altfel nu o poate concepe decat prin prisma dualitatii: alb sau negru, bine sau rau, plus sau minus, adevar sau minciuna, etc...
Iar mintea noastra este inteligenta, fiind capabila de acest proces de analiza discriminatorie, asemeni lui Saw-Saw/Sau-Sau, care prelucra totul prin prisma filtrului ori asta - ori asta (ori e alba, ori e neagra, sau e adevar, sau e minciuna, etc).
Celalalt aspect, personalizat Shi-Shi/Si-Si, este Constiinta- cea care realizeaza ca nimic in realitate nu este separat, ca nu exista granite decat cele create de mintea noastra; pentru ca intre alb si negru exista o infinitate de nuante, pentru ca nu putem spune exact unde incepe malul marii si unde se termina apa marii, unde incepe aerul pe caare tu il inspiri si unde se termina cel expirat...
Aceasta Constiinta este sursa intelepciunii care include inteligenta dar o si transcede, pentru ca asa cum spunea Einstein:
- Sa vrei sa intelegi intelepciunea Vietii prin intermediul mintii, este ca si cum te apuci sa desfaci un aparat de radio in bucati, apoi sa arunci toate piesele in aer si cand ele inevitabil cad... radioul sa functioneze... eventual si pe postul preferat :)
Intrebare:
Tu pe care dintre cei doi „chinezi” ii preferi, si mai ales cand iti este unul sau celalalt de folos?...